Maria Păun, şefa Poliţiei Calafat: „Trebuie să fii om, înainte să fii poliţist“

Comisarul-şef se implică în foarte multe activităţi care au loc în municipiul Calafat

Maria Păun, şefa Poliţiei Municipiului Calafat, este una dintre femeile de succes ale judeţului Dolj. A ales meseria de poliţist şi face acest lucru de aproape 27 de ani. Este singura femeie care ocupă funcţia de comisar-şef al poliţiei dintr-un municipiu. Şi-a croit cu greu drumul într-o lume în care ai nevoie de o ambiţie de fier, dar şi de multă forţă interioară.

Maria Păun, actuala şefă a Poliţiei Municipiului Calafat, s-a născut pe 23 iulie 1965 în Băileşti, Dolj. A terminat cursurile liceului industrial din localitate în 1983, apoi a lucrat aproape trei ani la Întreprinderea de Celule Electrice Prefabricate. A fost o tânără care îşi dorea să avanseze şi a reuşit.

„După ce am terminat liceul, am lucrat în producţie, am cunoscut şi munca de jos. Însă, am tins către ceva mai bun şi am vrut să devin poliţist. Fac această meserie din 1990, anul acesta împlinesc 27 de ani de poliţie. Am terminat Academia de Poliţie, la Cercetări Penale. 15 ani am lucrat ca ofiţer de cercetări penale, iar de 12 ani sunt la comanda Poliţiei Calafat“, a spus Maria Păun.

Într-o lume condusă, în mare parte, de bărbaţi, Maria Păun a avut tăria de a înfrunta orice greutate pe care o presupune o funcţie de conducere şi a impus respect încă din prima zi în care a devenit şef:

„Când am preluat această funcţie, mi-a fost puţin teamă. Tot ce este nou, de obicei, îţi provoacă o oarecare teamă. Însă, am luat-o ca pe o provocare, iar marele meu avantaj a fost că am preluat conducerea unei subunităţi cu ai cărei oameni lucrasem 15 ani. Este dificil ca femeie să conduci bărbaţii, însă nu îmi amintesc să fi avut parte de împotriviri vădite. Nu s-au manifestat neplăcut în faţa mea, chiar dacă poate aveau, în sinea lor, alte gânduri, pentru că bărbaţii sunt orgolioşi. În linii mari, eu zic că am o colaborare foarte bună cu colegii mei, eu îi consult întotdeauna şi ţin cont de părerile lor. Responsabilitatea unei decizii îmi aparţine mie, dar vorbim întotdeauna“.

„Să porţi o uniformă, indiferent de culoarea ei, este o mare cinste, dar şi o mare responsabilitate“

În timpul facultăţii, a avut parte de zile grele, însă niciodată nu s-a gândit să renunţe.

„Revoluţia a venit când eram la Academie. Colegii mei, băieţii, erau scoşi în Piaţa Victoriei, iar fetele rămâneau în unitate. Se auzeau multe zvonuri, chiar şi acela că am fost minaţi. Noi eram doar nişte copii care veniseră la o şcoală. Au fost momente grele, momente în care ne-am testat autocontrolul şi rezistenţa la stres. Ţin minte că ne dădeau alarma şi trebuia să mergeam la subsol pentru că se trăgea între Băneasa şi Otopeni, acolo unde era unitatea. Auzeam gloanţele ricoşând printre crengile copacilor din apropiere. Ne obişnuisem chiar şi cu asta. Dar, au fost, într-adevăr, momente foarte grele. Însă, după facultate, am fost repartizaţi pe posturi şi am uitat acele clipe. Dacă le povestesc acum copiilor mei, li se pare ceva cool, dar nu a fost deloc aşa“, a mai povestit comisarul-şef.

Chiar dacă nu a avut parte de mare susţinere din partea familiei pentru a urma meseria de poliţist, şi-a urmat visul cu străşnicie, pentru că îşi dorea nespus să îmbrace uniforma de poliţist.

„Nu pot spune că am avut o susţinere extraordinară din partea părinţilor. Mi-au spus că pot să fac ce vreau. Eu mi-am urmat visul şi am reuşit. Cred că am făcut parte din primele generaţii de poliţiste, a fost o adevărată provocare. Să porţi o uniformă, indiferent de culoarea ei, este o mare cinste, dar şi o mare responsabilitate. Eu mă simt foarte bine în uniformă, asta am ales. Îmi place mult ceea ce fac, dovadă este faptul că am rezistat 27 de ani. Îndeplinesc condiţiile să mă pensionez, însă nu mă simt pregătită pentru asta“, a mai explicat Maria Păun.

„De obicei, familiile noastre plătesc un preţ al meseriei pe care o urmăm“

Maria Păun – maria păun – Maria Păun, alături de cei doi copii

Maria Păun are doi copii, un băiat şi o fată, pe care îi iubeşte nespus şi cărora a încercat să le dea cea mai bună educaţie.

„Fiica mea este la Facultatea de Psihologie, în Bucureşti. Fiul meu este la master, la Educaţie Fizică şi Sport, la Timişoara. El practică baschetul la echipa BC Timişoara. Nu şi-au dorit să urmeze meseria mea. De obicei, familiile noastre plătesc un preţ al meseriei pe care o urmăm. Jobul meu nu se termină la o oră fixă. Eu trebuie să fiu disponibilă la orice oră din zi sau din noapte. Copiii mei au văzut când eu am fost sunată de la serviciu chiar şi în timpul nopţii şi au zis că ei îşi doresc să fie liberi. Eu mi-am asumat faptul că nu pot fi liberă în afara programului“, a povestit comisarul-şef.

Recunoaşte că a fost uneori dură faţă de copii, dar este convinsă că acest lucru i-a ajutat să crească armonios şi să se descurce singuri în viaţă.

„E greu să împaci meseria de poliţist cu cea de mamă. Însă, dacă îţi place ceea ce faci, reuşeşti să îţi faci timp şi pentru copii. Până la urmă, timpul este acelaşi pentru toată lumea, trebuie doar să reuşeşti să ţi-l dozezi aşa cum trebuie. Eu sunt mamă şi nu este cazul să mai găsesc alte cuvinte care să descrie acest lucru. Îmi iubesc foarte mult copiii, însă când a fost nevoie să fiu dură cu ei, am fost. Le-am explicat cum stau lucrurile şi le-am dat exemple de tineri pe care i-am întâlnit în meseria mea. Aşa am reuşit să îi fac să înţeleagă mai bine şi nu am avut probleme cu ei. Le-am explicat întotdeauna că eu sunt acolo pentru ei şi voi fi de acord cu alegerile lor. Nu le-am impus ce meserie să aibă“, a mai declarat Maria Păun.

Foarte important este să îţi respecţi meseria

Maria Păun spune că şi-a construit cariera cu multă verticalitate şi că lipsa compromisurilor poate reprezenta cheia succesului pentru un poliţist. A ştiut să se adapteze în funcţie de situaţie şi de oamenii cu care a intrat în contact, iar acest lucru a ajutat-o să rămână şefa Poliţiei din Calafat timp de 12 ani.

„Cred că, dacă eşti corect, vertical, hotărât, ai încredere în tine şi emani siguranţă, impui respect în mod automat. Foarte important este să nu faci compromisuri şi să îţi respecţi meseria şi oamenii cu care intri în contact. Modelul personal este foarte important. Înainte de a fi manager, trebuie să fii om. Acesta este vârful piramidei“, a mai povestit aceasta. 

„Recent, am avut parte de o experienţă grea. Un poliţist a făcut un accident rutier. Victimă a fost o fetiţă de etnie romă. Poliţistul ne-a anunţat despre cele întâmplate. În acest caz, trebuia să se facă autopsia fetiţei, însă părinţii nu erau de acord. Au o lege a lor prin care nu pot accepta să se facă acest lucru unui copil. Atunci mi-a venit o idee. Am rugat un preot să mă însoţească şi m-am dus acasă la familia respectivă, îmbrăcată în civil, fără nici o armă, să îi conving să fie de acord cu autopsia. Preotul a încercat să le explice, însă nu a reuşit. Atunci am stat eu de vorbă cu ei şi i-am convins. Au pus fetiţa într-un cearşaf şi au dus-o la Craiova. A fost o grea încercare pentru mine. Mi se putea întâmpla orice pentru că am intrat în mijlocul unor oameni supăraţi, revoltaţi pentru faptul că îşi pierduseră copilul. Atunci am încercat să fiu om, înainte de toate. Le-am explicat lucrurile exact ca o mamă şi au înţeles“, a povestit comisarul-şef.

Maria Păun spune că, dacă ar fi să dea timpul înapoi, ar alege aceeași meserie. S-ar vedea, pentru alte câteva zeci de ani, îmbrăcată în aceeaşi uniformă pe care o îmbracă zilnic şi care trebuie să fie impecabilă. Nu i-ar fi deloc teamă să o ia de la capăt şi s-ar impune, cu aceeaşi hotărâre, în faţa unei echipe pe care trebuie să o conducă.

„Le transmit fetelor care vor să facă această meserie şi nu au curaj că nu există limite şi bariere pentru nimic. Trebuie doar să vrei şi aşa poţi să împlineşti tot ceea ce îţi doreşti. Nu există meserii exclusiv pentru femei sau pentru bărbaţi“, a încheiat Maria Păun.

sursa:gds.ro

Trimiteți un comentariu

Politica de comentarii: Vă rugăm să scrieți comentariile dvs. conform subiectului postării acestei pagini. Comentariile care conțin linkuri nu vor fi afișate până la aprobare.