Intrarea Maicii Domnului în Biserică este prăznuită pe 21 noiembrie. Această sărbătoare este cunoscută în popor sub denumirea de Vovidenia sau Ovedenia. Părinţii Maicii Domnului, Sfinţii Ioachim şi Ana, lipsiţi de copii, dar cu credinţă în Dumnezeu, L-au rugat pe Dumnezeu să le dăruiască cinstea de a fi părinţi, făgăduind că, dacă vor avea un copil, îl vor duce la templu şi îl vor închina Lui. Un înger le vesteşte că vor avea o fiică pe care o vor numi Maria. Sfinţii Ioachim şi Ana nu au uitat de promisiunea făcută lui Dumnezeu şi la trei ani de la naşterea Maicii Domnului au dus-o pe fiica lor la templu. Aici a fost întâmpinată de marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, care a dus-o în cea mai sfântă încăpere din acest loc, în Sfânta Sfintelor, unde a stat până la vârsta de 15 ani. A fost condusă în acel loc sfânt, pentru că ea însăşi avea să devină “Sfânta Sfintelor” lui Dumnezeu, sălaş al lui Dumnezeu-Cuvântul. Din ea, Cel Necuprins, Cel Veşnic, avea să ia trup, să fie cuprins în pântecele ei. Sărbătoarea Intrării în Templu, de pe 21 noiembrie, o numeşte pe Născătoarea de Dumnezeu Biserica cea însufleţită, şi pe bună dreptate, pentru că ea se pregătea să devină sălaş al Împăratului Hristos. Iată cum ne prezintă cântarea sfânta intrarea triumfală în templu: “Astăzi, Biserica cea însufleţită a sfintei slave a lui Hristos, Dumnezeul nostru, singură binecuvântată între femei, curată, se aduce în Templul Legii, să vieţuiască în cele Sfinte. Şi se bucură împreună cu dânsa Ioachim şi Ana, cu duhul. Şi cetele fecioreşti Domnului cântă, cu psalmi lăudând şi cinstind pe Maica Lui”. Perioada liturgică în care prăznuim această sărbătoare este una specială: Postul Naşterii Domnului. Iar legătura duhovnicească pe care o facem între perioada şederii Maicii Domnului în templu şi Postul Crăciunului este una evidentă: Fecioara Maria se pregătea să-L primească în sânul sau pe Hristos, lucru pe care dorim şi noi să-l realizăm în mod duhovnicesc. Ducerea la Biserica legii lui Dumnezeau a Fecioarei Maria, încă de la vârstă de 3 ani şi trăirea ei acolo în rugăciune, în sfinţenie, în învăţarea Scripturii sfinte şi în muncă până la vârsta de 15 ani, este o pildă de creştere Dumnezeiască a aceleia care avea să fie Maica Domnului. In Biserică ea a cunoscut tainele înţelepciunii lui Dumnezeu, iar mâinile şi le-a deprins la lucrul cel folositor traiului omenesc pe pământ. Căci în acest timp a învăţat ţesutul, pentru ca apoi să facă acea minunată cămaşă a Mântuitorului. Fiind încă mică, părinţii au vrut să o ajute pe fetiţă să urce treptele templului, rostind psalmii în locul ei. Dar, spre surprinderea tuturor, Maria, cu ajutorul harului divin, a urcat repede toate treptele, fără a se mai opri conform ritualului. Luminat de Dumnezeu, Zaharia a întâmpinat-o cu bucurie pe această fecioară. Se spune că el ar fi binecuvântat-o zicând: „Tu eşti cea în care Dumnezeu şi-a proslăvit numele Sau între iudei. Tu eşti cea în care Dumnezeu va descoperi Mântuirea pe care a pregătit-o poporului său.“ Luând-o de mâna, Zaharia a dus-o pe Maria în cea mai sfânta încăpere a Templului, în Sfânta Sfintelor. Lucrul acesta era cu atât mai neobişnuit cu cât doar Marele Preot avea voie să intre aici şi doar o singură dată pe an, după ce aducea jertfe pentru sine şi pentru popor. Tradiţia mai spune că Fecioara Maria a rămas la Templu timp de 12 ani. Îngerul Gavriil îi aducea hrană şi îi tâlcuia locurile mai greu de înţeles din Biblie, pregătind-o pentru Vestea cea bună. Nu este de ajuns să ştim că Fecioara Maria a fost dusă la Templu şi a stat până la vârsta de 15 ani. Important este să pătrundem în înţelesul profund al evenimentului istoric şi să descoperim că prezenţa ei în Sfânta Sfintelor, e roditoare: face că Fiul lui Dumnezeu să Se nască din ea. Deci, Hristos Se va naşte, va muri şi va învia tainic cu tot omul care vieţuieşte în Biserica.Sărbătoarea propriu-zisă dedicată intrării Maicii Domnului în Templu este de dată relativ recentă. Întrucât noul lăcaş de cult închinat lui Dumnezeu a devenit biserică, sărbătoarea a fost numită Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. Conform tradiţiei populare, în această zi, copiii pun crengi de măr în vase cu apă. Acestea, ţinute în lumină şi căldură, înmuguresc şi înfloresc, şi sunt folosite în noaptea de Anul Nou drept sorcove. Să nu uităm că în colindele româneşti se cântă, în plină iarnă, despre “florile dalbe, flori de măr” sau despre “măruţ, mărgăritar”. Dacă am fi cu luare aminte la colinde, nu am avea cum să nu ne întrebăm ce măr ar putea face în decembrie flori dalbe? Şi de ce măr? Pentru că strămoşii noştri ştiau de la bătrânii lor că acea nuieluşă a Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă aceea înflorea până de Naşterea Domnului, înseamnă că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dăruit crenguţa, flori dalbe. Pentru că bucuria sărbătorii Intrarii Maicii Domnului în Biserica să nu fie umbrită de post, Biserica a rânduit ca pe 21 noiembrie să fie dezlegare la peşte. “Astăzi înainte-însemnarea bunăvoinţei lui Dumnezeu şi propovăduirea mântuirii oamenilor, în Biserica lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată şi pe Hristos mai înainte Îl vesteşte. Acesteia şi noi cu mare glas să-i cântăm: Bucură-te plinirea rânduielii Ziditorului”. Amin!
Preot Liviu Săndo
