De la Craiova mergând spre comuna Maglavit, după ce treci de porțiunile de drum în lucru, ajungi în satul cu același nume. Încă de la primele ore ale dimineții oamenii locului mișună în stânga și-n dreapta. La dispensar sunt așteptați medicii, căci problemele de sănătate sunt multe. La magazin se mai cumpără una alta, pentru masa care trebuie pregătită. La câmp sau în gospodării mai sunt lucruri de pus la punct până la prima zăpadă. Cu toate grijile pe cap, oamenii își fac timp și pentru discuții politice, căci țara e în fierbere, trebuie să-și aleagă președintele.
La cârciumă, la un pahar de vorbă, udat cu licoare tare de prune, se dezbat probleme grave. E de ajuns o singură vorbă. „Nu mai îndreaptă nimeni țara asta“, și spiritele se încing. Un sătean, om cu „mulți prieteni“, ripostează. „Nu e adevărat! Dacă nu luptăm pentru noi, nu are ce să facă un singur om. Să încercăm să-i ajutăm să dezvolte țara“. Își amintește apoi că mai sunt de pus la punct câteva lucruri și în comună, printre care și colectarea gunoiului. Are însă soluții pentru rezolvarea lor. Și ni le dezvăluie.
„Problemele sunt foarte mari, orice ar zice lumea. Un singur om, chiar dacă e reprezentantul comunei, nu poate să facă de unul singur toată treaba, decât dacă e ajutat de toată comunitatea. Gunoiul să-l țină fiecare la poartă. Primăria are utilaje care-l pot strânge. Mai trebuie câțiva oameni angajați pe care să-i plătească, cu salariul minim pe economie. Cum face omul curățenie în gospodăria lui să fie conștient și să nu mai ducă gunoiul cu căruciorul la periferiile satului. Primarul știe asta. I-am spus, că am fost colegi la elementară. Eu nu am pregătire prea mare. Atâta cât e!“.
Din scaunul primarului, rezolvarea colectării gunoiului nu pare atât de simplă. „Gunoiul e o prioritate. Până în momentul în care masterplanul de mediu nu se va implementa, nu am nici o modalitate de contrângere. Noi avem grijă ca în zonele în care duc gunoaiele să mai adunăm, să igienizăm. Dar oamenii nu au educație. Se duc și îl aruncă pe unde îl aruncă. În momentul în care se va aplica masterplanul, lucrurile se vor schimba. Eu n-am soluție momentan. Mă întreabă oamenii: «Unde să duc gunoiul?». Și eu ce să le răspund? Nu putem să rezolvăm în totalitate această problemă. E cea mai mare a comunei“, a precizat primarul localității Maglavit, Ion Dinu.
Confruntări pe probleme locale și naționale
Din vorbă în vorbă se ajunge din nou la cârciumă, la problema alegerii președintelui. „Nu mai e ce a fost înainte. Aveam serviciu. Acum nimic“. Din nou omul e întrerupt. „Ești comunist!“, i se strigă. Nestingherit, George Tomescu continuă: „Acum ce să facem? Stăm așa. Pe banii părinților“.
Lumea râde. „Care părinți? Unii s-au dus“. Vacarmul e întrerupt de alt consătean care cere cu insistență ca primarul „să facă salon de nunți“. Și din nou lumea ripostează cu sarcasm: „Ne mai trebuie nunți, că avem de toate!“. George Lupu intervine și el în discuție: „Să ne dea de lucru. Munceam la Calafat înainte.
Acum s-a desființat tot, toată lumea stă acasă. Trăiesc din pensii și ce mai e din agricultura asta. E bătaie de joc cu recoltele. În fiecare an se scumpesc muncile agricole, iar când să-ți dea recolta te alegi cu 600 de kilograme la hectar. Cei cu asociațiile iau subvenția. N-avem ce face, că utilaje să lucrăm singuri pământul nu avem și ne ducem tot la ei“.
Nemulțumit de traiul pe care îl duce este un tânăr din sat. „Stăm gură cască. Avem o grămadă de datorii la magazin. Le faci că nu ai încotro și apoi te întrebi cu ce să le achiți. Nu sunt locuri de muncă. Când ajung la putere, iau pentru ei. Și sunt mii. Din parlament ajung în pușcărie din cauză că au făcut «falsificări» cu terenuri, cu păduri, cu toate drăciile, și au miliarde de euro, iar noi nu avem ce mânca sau munci. Stăm gură cască pe șosea. Avem trei, patru copii, ne mirăm ce să le dăm și ei trag fiecare pe buzunarele lor. În loc să crească socialele, pensiile, ei le taie. Ne mănâncă pe toți, oricare iese, tot pe pielea lui trage, că trebuie să-și facă vile prin străinătate“.
Problema ridicată de tineri cu putere de muncă este văzută altfel la primărie. „Tinerii nu au bani să-și câștige existența pentru că nu le place să muncească. Vă dau un exemplu. Se lucrează la asfaltarea drumurilor. Au venit și ne-au cerut să-i ajutăm. Le-am zis: «Există posibilitate să mergeți să munciți să câștigați un ban». Dar nu le place să muncească. Nu la place la lopată, la muncă. Stau, o parte din ei, nu toți, și așteaptă pensia lui tata, bunica. Mă întreb de unde au vineri și sâmbătă bani la discotecă să-i cheltuiască? Cei care au avut chemare către carte au făcut performanță“, ne explică primarul comunei Maglavit.
Oamenii locului, mulțumiți de mersul lucrurilor în comună
Colegii care au rămas în sat au făcut treabă bună. Avem apă curentă. Tot ce trebuie. Așteptăm canalizare, gazele. Să evoluăm și noi, că suntem în Uniunea Europeană și avem pretenții. A trecut atâta timp cât am stat mai pe margine“, completează Marin Savu.
La colț de stradă lumea se prinde din nou în discuții privind viitorul țării. Nu sunt uitate nici nevoile comunei. „Noi votăm să dispară problemele țării! Nu avem necazuri în comună. Suntem oameni serioși, cu primar pe măsură, de 25 de ani. Ce să facem? Toate merg exact cum trebuie. Avem sprijin, ne înțelegem. Asta este. Canalizarea urmează să fie introdusă când vor veni banii. S-a asfalt un kilometru pe strada Gării. Nu sunt bani pentru mai mult. Restul ulițelor sunt pietruite, aranjate. Avem tot ce trebuie și pentru copii. Ei să învețe carte! În rest, toate bune. E comună curată, bogată. Tinerilor nu le place munca. S-au învățat cu străinătatea. Acolo sunt slugi“, ne lămurește Constantin Panaitu.
„O ducem foarte bine. Suntem sănătoși“, ne explică Eugenia Tortolea, pentru ca apoi să continue. „Muncă și muncă, altfel nu se poate, că în baza pensiilor trebuie să răbdăm și fără tratament, că sunt foarte mici. Greutăți sunt multe, pe copii nu putem să îi mai ajutăm. Ei ce să ne mai facă nouă, de unde să ne dea? Nu avem decât să dăm din mâini să ne facem toate treburile, să punem să avem de toate. Oprim sămânță de la an la an și ne facem noi răsaduri. Le punem în curte. Noi udăm, noi săpăm, noi îngrijim ca să ajutăm copiii măcar cu o legumă. Am muncit 32 de ani și am ieșit cu 700 de lei. Acum ne rugăm la Dumnezeu măcar să fie lungă. Vom aștepta de la noul guvern, care o ieși, să ne mai dea cât de puțin acolo, măcar un pic să ne azvârle peste șosea“.
În comuna Maglavit, edilul încearcă să răspundă nevoilor comunității. „În fiecare an, în funcție de bugetul comunei, ne-am stabilit anumite obiective pe care să le putem realiza. Avem trei școli pe raza comunei Maglavit și trei grădinițe.
Toate sunt reabilitate, corespund din punct de vedere igienico-sanitar. Niciodată nu am avut probleme vizavi de încălzire. Încă din primăvară aprovizionăm toate unitățile de învățământ și grădinițele cu lemne. An de an am făcut câte ceva.
De exemplu, anul acesta la Școala nr. 1 am continuat cu împrejmuirea curții cu un gard, pentru ca din momentul în care copiii au intrat în școală să nu mai iasă pe stradă, evitând astfel eventuale accidente și alte probleme.
Am amenajat și o piețetă, unde am pus pavele. Am cimentat calea de acces către piața comunală. De asemenea, am realizat cu bani proprii, fără nici un proiect, asfaltarea unui kilometru de drum, care leagă 56 A de 56. Avem apă în Maglavit de peste zece ani. Așteptăm ca în viitor să se deruleze prin masterplanul de apă și canal la care suntem prinși și noi, apă și canalizare la Hunia și canalizare la Maglavit“, a precizat primarul comunei, Ion Dinu.
În lumea tradițiilor
La câteva ulițe de sediul primăriei, de cârciuma cu oameni frământați de problemele cotidiene, e petrecere mare. Tradiția locală de Sărindar, pomenirea celor vii, a adunat laolaltă câțiva săteni de pe mahala. „Nu se mai făcea demult tradiția de Sărindar. S-a cam pierdut, dar noi am reînviat-o, să mai ia exemplu de la noi și alții. De acum șapte ani la rând o să o facem, cum spun bătrânii.
A venit preotul sâmbătă, a citit colacii, a făcut rânduiala cuvenită și de atunci petrecem. Am pus bani și am luat de ale gurii: carne, mezeluri. Am adus și damigene cu vin. Dacă se termină peste o săptămână petrecerea e puțin. Așa e pe la noi. Dacă mori și îți dă cineva de pomană? Aia e pomană? Când ești viu fă-o tu, dă cu mâna ta! Tata a murit. Îi dau eu de pomană o bucată de carne, dar, degeaba, nu mai mănâncă. O să aducem și urna mobilă aici. Să voteze lumea cu cine vrea, nu cu cine vreau eu“, ne spune Ion Mocu, ce poartă straie de sărbătoare, căci e costumat în mireasă. Mirele său, om necăsătorit, după cum se declară, are la piept o hârtie pe care stă scris 500 de euro și mustăți creionate cu cărbune ars. E petrecere mare pe mahala, stropită din belșug cu vin.
Lângă grătarul pe care sunt întoarse bucățile de carne și cârnații sunt așezate două paturi pliante. În imediata lor apropiere pe un băț înfipt într-o dună de nisip, un steag tricolor, „că suntem români“, un girofar cuplat la o baterie de mașină și o perfuzie. Dintr-o sticlă, în caz de nevoie, curge vin.
„Dacă cade cineva în comă, îi făcem perfuzie cu vin. Numai cu el îi trece“. După inscripția de pe gard înțelegem că acolo este „Ambulatoriu. Terapie Intensivă. Ultimul salon“. Și pentru că e vorba de ultimul salon, o lumânare de care stă atârnat un cârnat este așezată la adăpostul unei umbrele. „Să moară cu lumânare.
Cârnatul să-l aibă pe lumea cealaltă. Tata popa citește de verdeață, dar să le mai citească și de dulce, de carne“, ne explică petrecăreții.
Și pentru ca lumea să știe că la Maglavit tradiția încă e vie, sătenii s-au dotat și cu o cameră de luat vederi improvizată, la care au atașat și o lanternă. Au și microfon pentru a se imprima pe cameră sunetul perfect.
Comuna Maglavit are de toate: voie bună, tradiții și oameni care își iubesc comuna în care Dumnezeu s-a arătat pentru a binecuvânta locul.
preluat:gds.ro
