Dacă ajungi în Calafat nu ezita să colinzi străduţele municipiului pline de istorie, pentru că ai ce vedea. De la nelipsiţii trandafiri până la clădiri vechi, rămase de strajă în trecerea ireversibilă a timpului. Pe aici s-au perindat de la simpli ţărani, până la regi.
Oraş la malul Dunării, Calafatul reuşeşte prin arhitectura lui să te transpună într-o lume uitată, o lume a bunului gust, şi a românului autentic. Potrivit unei legende locale, în secolul al XI-lea, mai precis prin anii 1040 - 1042, un oarecare Mihail Calafat, meşter în arta călăfătuirii, găsind pe aceste meleaguri o aşezare propice pentru executarea meseriei lui, ar fi înfiinţat, pe malul Dunării, un atelier pentru repararea şi smolirea corăbiilor, fapt care a făcut ca navigatorii bizantini, iar apoi şi cei genovezi, atraşi de iscusinţa sa, să-şi aducă vasele pentru a fi reparate.
Potrivit aceleiaşi legende, locul unic unde se efectua operaţiunea de călăfătuire era la debarcaderul de lângă această aşezare care, ulterior, a primit numele de Calafat.
Casa ,,Ioniţă Marincu” (Hotelul ,,Carpaţi”)
Ridicată în vremurile înfloritoare ale Calafatului, de către Ioniţă Marincu (tatăl lui Ştefan Marincu), la începutul sec XX, clădirea se încăpăţânează să le reamintească trecătorilor de imobilul care era odinioară. Turla stă să cadă, obosită de atâta ignoranţa de care are parte de ani buni încoace. Câteva motive, struguri cu frunze, încă îşi păstrează culoarea.
Vis-a-vis de fostul hotel se află clădirea local a lui Vasile Mirică,( socrul lui Ştefan Marincu). Ambele imobile aveau orchestră proprie, iar atunci când răsuna muzica uneia dintre ele, cealaltă stătea şi asculta. Vremurile în care şaretele trăgeau în faţa hotelului-restaurant şi sălile răsunau de clinchetul paharelor de cristal ciocnite, au apus de mult.
După ce a devenit Hotel-Restaurant ,, Carpaţi” ( cel mai important şi singurul hotel din Calafat) , imobilul a fost achiziţionat de Banca ,,Dacia Felix”, care a dat faliment între timp. După revoluţie , hotelul s-a aflat în proprietatea unui anume domn Suliţa care înfiinţase un Caritas, şi acesta falimentând , fiind scos la licitaţie, iar azi aparţine unui irlandez, firma ,,Sherlock” cu reprezentanţii la Sinaia. Întrebat de ce nu se face nimic cu imobilul , domnul Alexandru Pârvan, cel care-a fost ghidul nostru în explorarea comorilor arhitectonice ne-a răspuns:
,,Am încercat prin intermediul unor parlamentari să se dea o hotărâre, un act normativ , prin care să-l dea Primăriei din Calafat, însă Primăria din Calafat nu ştiu dacă ar fi interesată,căci trebuie miliarde ca să repari acea clădire, şi ce să faci cu ea? Nu mai există interes! Este o clădire extraordinar de importantă, e în centrul Calafatului. Strică imaginea oraşului în starea în care arată acum, dar nu sunt bani. Rămâne până o să cadă din picioare, singură probabil”.
Restaurantul Debarcader
Loc tradiţional al Calafatului, restaurantul se deschidea la 1 mai, fiind unul dintre cele mai populare localuri. Omul venea , se plimba , se oprea să bea o bere şi să mănânce nişte mici , iar apoi să facă o baie în Dunăre.
Restaurantul a fost construit înainte de Primul Război Mondial. A trecut prin mai mulţi proprietari ICSM, Cooperativa de Consum etc. După, s-a închis. Este păcat! Cred că ar avea potenţial. Tot acolo este şi foişorul pentru fanfară militară.
Alexandru Pârvan
Casa ,,Antipa”
Se pare c-a fost construită odată cu Biserica Grecească , care-a fost comandată de Hagi Panait Theodoru (Străbunicul lui Henri Coandă, marele savant). Acesta era dintr-o familie de vechi neguţători şi oameni ai mării, cutreierase lumea în lung şi lat, făcuse danii aşezămintelor mănăstireşti de la Athos, ajunsese în pelerinaj chiar şi la Ierusalim şi înzestrase cu odoare de preţ biserica cea elenă din Brăila .Documente aflate în arhivele bisericii dovedesc faptul că era un om cucernic, care prin daniile sale ajutase la clădirea, începută în 1869, a Sfintei Biserici cu hramul Adormirii Maicii Domnului din Piaţa Mare a Calafatului.
Donase, de asemenea, în aprilie 1870, Bisericii cu hramul Sfinţilor Apostoli Mihail şi Gavriil din Craiova, icoana “Izvorul Tămăduirii” împreună cu două sfeşnice împărăteşti de alamă. Un hrisov atestă chiar că este cavaler de Rhodos. În jurul casei circulă mai multe legende stranii, zvonindu-se că aceasta ar fi bântuită. Proprietarii, familia Antipa , s-ar fi prăbuşit cu avionul , casa fiind cumpărată mai apoi de familia Damian, care a murit într-un accident. După 1960, o perioadă a fost spital de TBC, iar azi se află în proprietatea poetului Mircea Dinescu.
Casa ,,Ilariu Marian”
Din păcate şi această casă, impunătoare odată , poate primi titulatura ,,de monument pierdut”. Construcţia a fost ridicată în jurul anului 1900 , iar azi este lăsată pradă degradării.
Casă a aparţinut lui Ilariu Marian, primar al Calafatului (1891-1894 şi 1898-1901), care a fost căsătorit cu una dintre fetele Marincu. Acesta a fost unul dintre cei 6 mari moşieri care au finanţat Biserica Sf. Nicolae, donându-şi avearea pe un an. În interiorul casei se află oglinzi de Murano şi picturi excepţionale. În perioada comunistă , în imobil a funcţionat Banca Agricolă, iar după Revoluţie a fost ocupată de Banca Raiffaisen, în posesia căreia se află şi azi. Banca a scos-o la licitaţie, însă nu a găsit niciun cumpărător.
Ne-a declarat Alexandru Pârvan
Astăzi un lacăt mare, ruginit stă pe porţile de la intrarea în curte. Aceasta să fie oare soarta vechilor imobile impunătoare şi strălucitoare ale secolelor trecute?
Alte imobile din Calafat pline de istorie mai sunt şi: Primăria, Judecătoria, Restaurantul Café-Bar, Ocolul Silvic etc. Cele enumerate mai sus sunt doar câteva construcţii pe care Calafatul le plânge, însă din lipsa de spaţiu o să ne oprim aici, promiţând c-o să revenim c-un reportaj viitor despre cele care-au fost ,, străjeri în luptele istoriei”. Căci, bine spune acea vorbă :,,O naţiune care nu-şi respectă şi cunoaşte trecutul, este o naţiune fără viitor”
sursa:editie.ro
