Încă de joi, până la sfârșitul acestei săptămâni, micul orășel de la Dunăre, Calafat, este în sărbătoare, o multitudine și o diversitate de activități – culturale, artistice, sportive, distractiv-recreative – îmbiindu-i pe localnici în centrul civic.
Și-a aflat loc în programul celei de-a XXIV-a ediții a Zilelor municipiului și evenimentul de lansare a cărții „Doamnei spiritului calafetean”, așa cum Florentza Georgetta Marincu a fost numită: „Cantacuzini și Brâncoveni” (Editura „Național”, București, 2014). Un roman de o mie de pagini, apreciat ca o „capodoperă literară, poate chiar și de natură istoriografică”, pe care descendenta vechii și nobilei familii oltenești l-a oferit în dar orașului al cărui Cetățean de Onoare este. O lume fascinantă, a sfârșitului de veac XVII și începutului celui de-al XVIII-lea, dispărută pentru totdeauna, poate fi regăsită între copertele acestei cărți pentru a cărei documentare, scriere și tipărire au fost necesari peste 50 de ani, după cum însăși autoarea a mărturisit.
Lansarea a avut loc, în prezența unui numeros public, chiar în somptuoasele săli ale Palatului „Marincu” – azi adăpostind Muzeul de Artă –, donat comunității calafetene de familia scriitoarei, în urmă cu un secol. Și-au exprimat prețuirea și admirația față de activitatea autoarei atât primarul municipiului Calafat, Mircea Guță, cât și profesorii George Popescu, Ionel Turcin și Ionuţ Pătularu. Cu toții s-au declarat impresionați nu numai de efortul, ci și de energia Florentzei Georgetta Marincu, aflată în pragul venerabilei vârste de 90 de ani, pe care îi va împlini pe data de 9 noiembrie a.c.!
Sărbătoarea Calafatului continuă astăzi cu festivitatea decernării titlului și diplomelor de Cetățean de Onoare al orașului și o manifestare omagială dedicată comemorării evenimentului istoric de la 1877, precum și cu un recital cameral susținut de artiști ai Filarmonicii „Oltenia” din Craiova.
Florentza Georgetta Marincu:
Cartea a însemnat o perioadă foarte mare de muncă. Am început să lucrez în 1960 și cinci ani am putut să îmi fac documentarea, fișele despre fiecare personaj, glosarul de cuvinte de epocă, să învăț aproape pe dinafară cele trei cronici specifice epocii și să încep să scriu. Aveam timp berechet la dispoziție să stau în Biblioteca Academiei Române sau în Biblioteca Națională din București întrucât fusesem eliberată din funcția de inspector în Ministerul Învățământului cu articolul i), care însemna necorespunzător politic. (…)
În anul 1965 aveam deja patru bibliorafturi pline – 500 de pagini bătute la mașină și 400 scrise în creion. Pe vremea aceea nu existau pixuri… Le-am strâns și le-am închis într-un dulap, sperând că voi continua romanul, pentru că probleme grele de familie mă solicitau. Din păcate, au trecut 50 de ani fără să îl deschid. În timpul acesta am făcut diverse munci. 10 ani am condus Biblioteca Tehnică a Centralei Nucleare de la Cernavodă. În acești 10 ani am început să scriu nu în continuarea romanului acesta, ci „Cioburi de istorie”, pentru că mă durea oprobiul aruncat asupra familiei mele. (…) La Cernavodă am scris doar duminica, pentru că lucram zece ore pe zi. Când am putut să ies la pensie și am venit la București, am continuat munca.
În 2014 prietenii mei buni m-au sfătuit să scot acest roman din dulap și să vedem ce putem face cu el. Când l-am scos, avea un ușor miros de mucegai… Paginile scrise la mașină au rezistat mai bine, cele în creion aveau părți aproape șterse. Aceiași prieteni buni au căutat un sponsor, pentru că nu mai putem să îmi permit publicarea. Am sperat să tipărim cartea până la sfârșitul lui 2014 – Anul Brâncoveanu, însă a fost imposibil, din cauza greutăților întâmpinate. În primul rând, limba, ușor cronicărească, pe care mi-am permis să o desfășor în întregul roman, a părut tuturor foarte greu de descifrat. Mi s-a reproșat că multe cuvinte de origine turcească sau slavonă nu se găsesc în dicționare. E drept, în cele din ultimii 50 de ani nu se găsesc, dar există dicționarul Șăineanu, apărut după 1900, care le cuprinde pe toate. A fost o muncă îndelungă de corectare… După cinci corecturi ale mele și încă una a apărut această carte… Sper, plină de învățăminte. Pe care v-o dăruiesc cu toată inima și sper să vă placă!».
„Mă înfățișez înaintea dvs. cu un dar pe care îl socotesc prețios: această carte”
Membră a Uniunii Scriitorilor din România, autoare a altui roman cu ecouri, „Cioburi de istorie” (Editura „Avrămeanca”, Craiova, 1997), Florentza Georgetta Marincu a revenit la Calafat, locul copilăriei sale, pentru a lansa o carte scrisă cu 50 de ani în urmă și tipărită abia acum, după o muncă titanică. «Mă simt deosebit de fericită că în această mare zi de sărbătoare a Calafatului mă înfățișez înaintea dvs. nu cu mâna goală, ci cu un dar pe care, în modestia mea, îl socotesc totuși prețios: această carte – romanul istoric „Cantacuzini și Brâncoveni”. El reprezintă o trudă îndelungată și se leagă de istoria Calafatului printr-un episod dramatic petrecut la sfârșitul veacului XVII, când încleștarea dintre Vodă Brâncoveanu și Poarta Otomană se accentua din ce în ce mai mult», a precizat scriitoarea la evenimentul de lansare, care a avut loc ieri.
Apreciată pentru tot ceea ce a lăsat Calafatului
Mulțumirile pentru acest gest, ca și pentru întreaga-i activitate ce a pus mereu în valoare Calafatul, au venit în primul rând de la primarul municipiului, Mircea Guță. «Este un moment extraordinar pentru noi ori de câte ori aducem în discuție un om de o valoare inestimabilă pentru calafeteni: Florentza Georgetta Marincu. Ceea ce ne-au lăsat familia Marincu și, în contemporaneitate, Florentza Marincu este tot de valoare inestimabilă. Aici, la Calafat, domnia sa vine acasă. Vă mulțumim pentru tot ceea ce faceți pentru noi, calafetenii! E o onoare și o plăcere deosebită să fiți aici. Felicitări pentru tot ce ați făcut, pentru ce ați lăsat Calafatului, pentru faptul că sunteți o fire atât de energică!», i s-a adresat edilul.
„Avem de-a face cu un stil aparte, marincian”
Autor al Prefeței, prof. Ionuț Pătularu – directorul Colegiului Naţional Pedagogic „Ştefan Velovan” din Craiova, a apreciat romanul în două volume „Cantacuzini și Brâncoveni” ca fiind „de departe o bijuterie rară” și a vorbit despre „un stil aparte, marincian”, impus prin acesta, ca și prin precedentul, „Cioburi de istorie”. «E greu să mai scrii o asemenea carte astăzi. Stilul doamnei Marincu, abundența aceasta de metafore, de limbaj arhaic, țesătoria fină a personajelor, psihologia lor ne aruncă în această lume cu totul aparte a Brâncovenilor și Cantacuzinilor, la care și noi suntem parte. Stăm la masă cu ei, ne bucurăm de realizările lor sau suntem triști atunci când vedem că sunt nedreptățiți… Am fost „plimbat” de Florentza Marincu într-o lume care îmi impune un anumit respect și un cod al valorilor».
Un volum aflat „la confluența literaturii cu istoria”
Admirația pentru autoare, care „a așternut pe hârtie ceea ce timpul nu trebuie să șteargă și viitorul nu trebuie să uite”, și-a exprimat-o și prof. Ionel Turcin. „Viața spirituală românească s-a îmbogățit cu o nouă lucrare de referință, caracterizată prin originalitate și autenticitate, responsabilitate și rigurozitate, obiectivitate și detașare în analiza evenimentelor epocii istorice în care lupta pentru putere a dus la drame sângeroase și a cuprins mai toate familiile boierești din Țările Române”, a spus acesta, adăugând că încă de la primele pagini lecturate a avut revelația citirii unui roman istoric. „Episoadele istorice prezentate în roman sunt vii, personajele trăiesc aidoma, iar scenele sunt zugrăvite cu un excelent talent pictural, situat la confluența literaturii cu istoria. (…) O lume fascinantă ne propune doamna Marincu, cu întâmplări adevărate, cu dureri și bucurii, cu umilințe și deznădejdi, cu împliniri, dar și de nevoi neîmplinite. O lume reală, trăită, pe care vă îndemn să o cunoașteți lecturând această creație extraordinară”, a adăugat prof. Ionel Turcin.
„Ne aflăm în fața unei capodopere literare”
Scriitor și traducător, prieten apropiat al familiei Marincu, conf. univ. dr. George Popescu s-a declarat uimit de „tinerețea spirituală de care dă dovadă, de energia aproape miraculoasă de care este capabilă” Florentza Georgetta Marincu, acestea reflectându-se în scrierile sale. „Perplexitatea pe care am avut-o eu în fața acestor două masive volume ale unei cărți unice, indefinibile din toate perspectivele istoriei și criticii literare, a fost aceea legată de o lume dispărură pentru totdeauna și care poate fi regăsită aproape în integralitatea ei autentică în aceste pagini. M-am întrebat, în fața acestei lecturi de o mie de pagini, într-un timp în care lectura trăiește o criză majoră, cum a fost posibil să fie scrise? Travaliul este imens…”, a arătat invitatul autoarei.
Prof. George Popescu a apreciat că romanul „Cantacuzini și Brâncoveni” este „un monument cultural cu multe valențe, plecând în primul rând de la limbaj”, subliniind că „regăsim aici ceva din osmoza limbii literare românești, din dificultățile parcurse în istoria în care încearcă să se cristalizeze”. „Ne aflăm în fața unei capodopere literare și probabil și de natură istoriografică. Este treaba istoricilor, de-acum, să identifice, să decanteze adevărurile reale, verificate, să confrunte cu proiecțiile subiective ale autoarei. Literatura română are un câștig imens!”, a mai spus acesta.
Alexandre Vajaianu – fotograful român stabilit la Lyon care expune la Calafat
Sălile Palatului „Marincu” din Calafat au găzduit, ieri, și vernisajul unei expoziții de artă fotografică, ce cuprinde 90 de lucrări realizate de Alexandre Vajaianu – artist de origine română, stabilit încă din anii ’80 la Lyon, în Franța. Compoziții, portrete, nuduri au fost selectate de autor dintre lucrările pe care le-a realizat din 1974 până în prezent, imaginile – alb-negru și color – fiind surprinse fie în România, fie în Franța, Finlanda ori Germania.
Alexandre Vajaianu a devenit membru al Asociației Artiștilor Fotografi din București în 1976, iar anul acesta a primit titlul de E.FIAP. Are un bogat palmares artistic, deschizând numeroase expoziții personale în țară și prezentându-și lucrările în Franța, Italia, Brazilia China, Hong Kong, Austria, Argentina, Portugalia, Germania, Noua Zeelandă ș.a.
În 1986 a fost acreditat ca fotograf oficial cu ocazia vizitei Papei Ioan Paul al II-lea la Lyon, una dintre fotografiile prezentate pe simezele Muzeului de Artă Calafat redând evenimentul. Alexandre Vajaianu i-a cunoscut în România și pe scriitorul Marin Sorescu și maestrul Tudor Gheorghe, într-una din săli fiind expuse câteva imagini cu aceștia, inclusiv de la o întâlnire a scriitorului din Bulzești cu Emil Cioran și Jean Louis Courriol – lingvist, traducător, conferențiar la catedra de Limba și Literatura Română din Lyon.
Expoziția este organizată de Primăria Calafat, Muzeul de Artă Calafat, sub egida AAFR și F.IAP și în parteneriat cu Fotoclubul „Hexagon” și poate fi vizitată până la sfârșitul acestei luni. Recent, Alexandre Vajaianu a expus și la călărași, după Calafat urmând să își prezinte lucrările în Bulgaria.
Proiect edilitar pentru punerea în valoare a Calafatului istoric
Zilele municipiului de la Dunăre continuă și la acest sfârșit de săptămână, calafetenii fiind invitați să ia parte la o mulțime de evenimente. «Sunt activități de toate felurile – de la cele culturale și artistice la cele sportive. Orașul e deja în sărbătoare, însă „vârful” activităților va fi în week-end. Sâmbătă avem foarte multe delegații străine pe care le primim, din Serbia, Bulgaria, Olanda, Franța» a precizat edilul orașului Calafat, Mircea Guță.
Astăzi au loc deschiderea expoziției de artă plastică și fotografie „Reflexii și reflecții dunărene” (ora 9.30, Casa de Cultură), depuneri de coroane de flori la Monumentul Independenței (ora 10.30), festivitatea decernării titlurilor și diplomelor de Cetățean de Onoare (ora 12.00, Muzeul de Artă), programul continuând cu concerte susținute în centrul civic de artiști de muzică populară, ca și de DJ Rino și Silvia, Rubi, Zdob și Zdup ș.a. Mâine, pe scenă vor urca ansambluri folclorice din Bulgaria, iar seara – Delia, cea de-a XXIV-a ediție a Zilelor orașului încheindu-se la ora 23.00 cu un foc de artificii.
Punerea în valoare a frumuseții naturale și istoriei Calafatului este unul dintre obiectivele pe care administrația Calafatului le are în vedere în acest an, cu fonduri europene. «Calafatul este emblema istorică a Războiului de Independență și tocmai de aceea, împreună cu vecinii bulgari, dorim să punem în valoare acest eveniment istoric de la 1877-1878. Este un proiect de anvergură, pentru care angrenăm o sumă destul de mare, cu construcții, reabilitări ale zonelor istorice, puneri în valoare prin realizarea unor holograme. Va fi o întoarcere în istorie. Și, totodată, un lucru extraordinar pentru dezvoltarea zonei Calafatului», a declarat primarul Mircea Guță.
Bijuterii muzicale la Palatul „Marincu”
Recent a debutat la Drobeta-Turnu Severin seria „Concerte în Oltenia”, cel mai nou proiect muzical al Filarmonicii din Bănie, care are ca scop promovarea marii muzici clasice în toate orașele din regiune. Orchestra de cameră condusă de dirijorul Alexandru Iosub a interpretat pe pontonul turistic din localitate un program de valsuri și polci, bijuterii muzicale care fac întotdeauna deliciul spectatorilor. Al doilea punct de pe harta muzicală a „Concertelor în Oltenia” va fi un alt port dunărean – Calafat.
La Muzeul de Artă, în fascinantul Palat „Marincu”, un cvintet al Filarmonicii „Oltenia” prezintă astăzi, 9 mai, începând cu ora 12.00, un concert de muzică de cameră. Cvintetul „Oltenia” este format din violoniștii Octavian Gorun și George Lefteroglu, violista Dorina Radosavlevici, contrabasistul Alexandru Pîrlea și pianista Corina Stănescu.
Repertoriul cuprinde bijuterii muzicale: Uvertura operetei „Liliacul” de J. Strauss-fiul, „Humoresca” de Antonin Dvorak, „Voci de primăvară” și „Polka tritch-tratch” de J. Strauss-fiul, uvertura la „Cavaleria ușoară” de Franz von Suppé, „Dans ungar nr. 1” de J. Brahms, „Dansuri românești” de Bela Bartok, „Dunărea albastră” de J. Strauss-fiul. Evenimentul face parte din suita de manifestări organizate cu ocazia Zilelor municipiului Calafat.
sursa:cvlpress.ro
